free amp template

GHIDUL CASTELULUI PELEȘ

A fost construit ca reședință regală la inițiativa regelui Carol I între anii 1873–1914 la poalele munților Bucegi, pe locul numit Piatra-Arsă din Sinaia.

În ziua de 10/22 august 1875 a fost pusă piatra de temelie a castelului Peleș, urmată de inaugurarea oficială a reședinței la 7 octombrie 1883.

Lucrările de construcție ale castelului au durat aproape 40 de ani. Planurile inițiale au fost concepute de arhitectul Wilhelm von Doderer, preluate ulterior, în 1876, de asistentul său, Johannes Schulz.

În 1890 au fost realizate modificări de către arhitectul francez André Lecomte du Noüy.

Până în anul 1914, castelul a fost transformat și îmbunătățit. Iar după 1890 lucrările au fost încredințate arhitectului Karel Liman, acesta reușind să dea forma finală construcției.

Pentru a face din castelul Peleș o reședință modernă, regele Carol I a introdus încălzirea prin calorifere cu aer cald (1881) și calorifere pe gaz, un ascensor fabricat în anul 1903 de firma vieneză a lui Wilhelm Brückner, o centrală telefonică (1885), instalație electrică realizată de firma Algemeine Elektricität Gesellschaft în anul 1894 și un sistem de canalizare.

Cei mai importanți decoratori la care regele Carol a apelat pentru amenajările interioare au fost August Bembé şi ebenistul Bernhard Ludwig-fiul, principalul artist decorator al Peleşului.

Dintre cei care au lucrat constant la decorarea și furnizarea de piese de artă decorativă pentru castel, amintim: Anton Pössenbacher - decorațiuni, mobilier (München), Joseph Dollitschek - arhitect, decorator (Viena), L. Bernheimer - furnizor de decorațiuni interioare, mobilier,covoare orientale (München), Odiot - orfevrărie ( Paris), Ed. Wollenweber - orfevrărie, Atelierele Zettler - vitralii (München), Josef Resch - bijuterii (Paris), J.A Eysser - mobilier (Nürenberg), Paul Telge - orfevrărie (Berlin), Raffaello Romanelli - sculptură piatră, marmură, Alberto Issel - piese din faianță.

Holul de onoare

Principala sală de primiri a castelului a fost construită între anii 1907 - 1911 de arhitectul Karel Liman şi decorată în stilul Renașterii germane.
Situat în centrul edificiului şi înalt de 16 metri, holul prezintă un plafon mobil din sticlă vitrată realizat de firma Griedl Viena.
Lambriuri sculptate din lemn de nuc şi intarsiate cu esențe din lemn de abanos, trandafir și frasin creț – creația decoratorului vienez Bernhard Ludwig, basoreliefuri şi statuete din alabastru cu teme biblice, mitologice şi istorice, suita de panouri intarsiate ilustrând reședințe medievale ale familiei Hohenzollern-Sigmaringen (Sigmaringen, Nürnberg, Zollern, Beringen și Strassberg) întregesc decorația sălii.

Sala de arme

Concepută între 1903-1906 după planurile arhitectului Liman, sala adăpostește o parte din colecția de arme europene a regelui Carol I, majoritatea din secolele XV-XVII.
Ofițer de carieră, Carol I a adunat de-a lungul timpului o colecție de arme impresionantă numărând în prezent aprox. 3600 de piese.
Pe panoplii sunt etalate arme albe şi arme de foc, principalele ateliere întâlnite fiind Nuremberg, Solingen, Toledo, Milano.
Alături de armurile de cavaleri originale din oțel, este expusă armura maximiliană ecvestră realizată în Germania (secol XVI), piesă unicat în România, ce cântărește aproximativ 120 de kilograme.

Cabinetul de lucru al regelui

Amenajat în perioada 1875-1883, în stilul Renașterii germane de firma Heymann din Hamburg, cabinetul de lucru era spațiul unde suveranul petrecea o mare parte din zi acordând audiențe.
Mobilierul din lemn de stejar (birou, pupitru, cabinet), căminul din ceramică neglazurată și vitraliile realizate în ateliere germane (Zettler) și elvețiene imprimă cabinetului o ținută sobră.
Se remarcă portretele regelui Carol I în uniformă de general al armatei române şi al reginei Elisabeta împreună cu prințesa Maria (unica fiică a cuplului regal), creații ale artistului american George Peter Alexander Healy. Vasul jubiliar din argint şi pietre semiprețioase realizat de Paul Telge a fost oferit regelui Carol I la aniversarea de 70 de ani.

Biblioteca regală

Stilul Renașterii germane este accentuat de sobrietatea lemnului de stejar lucrat în atelierele Heymann din Hamburg.
În bibliotecă se păstrează peste 700 de volume de istorie, literatură, medicină, geografie în limba germană, română, engleză și franceză.
Vitraliile comandate la atelierele Zettler prezintă castelele familiei Hohenzollern din Germania.
Inedit pentru această cameră este pasajul secret amplasat în locul celui de-al doilea segment al bibliotecii. O scară în spirală conduce la primul etaj al castelului, în apropierea apartamentului regal.

Sala veche de muzică

Pe latura de sud a castelului a fost construită în anul 1883 sala de muzică, ulterior modificată (1906) în salonul literar al reginei Elisabeta, cunoscută sub pseudonimul literar Carmen Sylva.
Vitraliile policrome realizate de atelierele Zettler, ilustrează scene din basmele românești selectate de poetul Vasile Alecsandri.
Sala este decorată cu lambriuri din lemn de nuc și frasin creț și picturi cu personaje alegorice realizate de artista germană Dora Hitz între anii 1883 – 1890.
Instrumentele ce amintesc de seratele muzicale organizate de regina Elisabeta la castel sunt: pianul Carl Bechstein, vioara, harpa (atelier italian), orchestrionul (instrument unicat în țara noastră). 

Sala Florentină

Amenajată ca sală de recepție pe locul Marelui Salon între anii 1906-1910, încăperea a fost decorată după modelul Renașterii florentine târzii.
Plafonul salonului casetat din lemn de tei sculptat și aurit, candelabrele din sticlă de Murano, oglinda din cristal venețian, parchetul din lemn de stejar, ușile din bronz figurând personaje alegorice se încadrează ansamblului de inspirație renascentistă.
Căminul din marmură de Paonazzo (Italia) este decorat cu reducții din bronz, replici după sculpturile lui Michelangelo: Gânditorul, Amurgul și Aurora.
Covoarele orientale realizate de atelierele Keshan (Persia) și Cezareea (Asia Mică) din mătase completează decorația sălii. 

Sufrageria

Construită în anul 1883 și reamenajată în anul 1906, încăperea este decorată cu elemente specifice Renașterii germane.
Lambriuri din lemn de nuc și frasin creț, mobilier comandat în atelierele August Bembé din Mainz (masa extensibilă pentru 36 de persoane, bufetul din lemn de nuc și frasin creț), vitralii ale atelierului Zettler (München) cu scene din viața feudalilor germani și șeminee înalte dau sobrietate sălii.
Arta decorativă (căni de bere și carafe din argint și cristal) și arta plastică (naturi statice realizate după Cornelius de Hem) completează decorația încăperii.

Sala Maură

Având rolul de sală de recepție și salon de ceai pentru regina Elisabeta, această încăpere a fost amenajată pe locul unei terase de pe fațada sudică a castelului, după planurile arhitectului francez Charles André Lecomte du Noüy.
Mobilierul a fost comandat la firma vieneză Stöger și decorat cu ornamente din sidef și os.
Pe panoplii sunt expuse arme orientale din colecția regelui Carol I, iar în fundal amenajată fântâna din marmură de Carrara și Rușchița.

Salonul turcesc

Datează din prima fază de construcție a castelului (1875-1883). De inspirație orientală, camera are plafonul, pereții și o parte din piesele de mobilier acoperite cu broderii din mătase.
Oglinziile montate la nivelul scafei și vitraliile decorate cu motive orientale și versete din Coran oferă luminozitate salonului.
Folosit ca fumoar, salonul este mobilat cu divane confortabile, adosate pereților și fotolii joase, grupate în jurul unor măsuțe marchetate. 

Sala de teatru

Proiectată ca sală de teatru de arhitectul Johannes Schulz în anul 1883, încăperea a fost modificată în anul 1906 sub îndrumarea arhitectului Liman când se realizează denivelarea pentru proiecții cinematografice.
Sala prezintă un ansamblu pictural numit Muze, măști, alegorii şi embleme – creație realizată de artistul vienez Gustav Klimt în cadrul atelierului Künstler-Compagnie.
Pictura montată pe plafon intitulată Poetul şi poezia a fost realizată de artistul Franz Match.
În anul 1912, în această sala a fost proiectat primul film românesc de lung metraj numit Independența României. 

Sala de concerte

Construită după planurile arhitectului Karel Liman şi decorată în stilul Renașterii engleze, sala a găzduit seratele muzicale ale reginei Elisabeta. Concertau aici muzicieni talentați din Europa precum: George Enescu, Dumitru Dinicu, Dall'Orso.
Lambriurile din lemn de nuc, plafonul casetat din stuc aurit, tapetul din piele gofrată, dau o notă de eleganță sălii. Portretul reginei Elisabeta, amplasat deasupra șemineului decorativ este opera pictorului Jean Lecomte du Nouÿ, realizată în 1897. În sală este amplasată orga Rieger realizată în Cehia în anul 1903 – orgă de mari dimensiuni, cu două console (pupitre de comandă) ce prezintă 1796 de tuburi metalice și 28 de registre.

Cabinetul de lucru al reginei Elisabeta

Compus dintr-un salon semicircular și o mică bibliotecă pe două nivele, cabinetul a fost amenajat în 1883 și decorat în stilul Renașterii italiene.
Plafonul și pereții lambrisați în lemn de nuc sunt îmbrăcați parțial cu tapet din material textil și fir metalic.
Vitraliile executate de atelierele Zettler din Viena ilustrează scene din basmele germane: Albă ca Zăpada, Frumoasa Meluzină.

Dormitorul regal

Transformat de-a lungul timpului și ajungând la forma actuală în anul 1905 după proiectul arhitectului Liman, dormitorul a fost decorat în stilul Renașterii flamande de Bernhard Ludwig.
În patul masiv din încăpere, regele Carol I îşi trăia ultimele clipe, în ziua de 27 septembrie/10 octombrie 1914.
Pictura în ulei expusă deasupra patului semnată Laetizia von Witzleben o înfățișează pe principesa Maria, fiica cuplului regal Carol – Elisabeta (1870-1874) care se stinge din viața mult prea devreme bolnavă de scarlatină.
Tripticul din lemn de nuc (atelier german), cu cromolitografia realizată de frații van Eyck este o piesă de mobilier remarcabilă de sfârșit de secol XIX.

Salonul pentru mic dejun

Conceput în anul 1906 și decorat în stilul neo-Renașterii germane și italiene de Bernhard Ludwig, salonul era folosit pentru servirea micului dejun și semnarea corespondenței de dimineață de cuplul regal.
O piesă deosebită în salon este soba din faianță germană, lucrată la Berlin în anul 1906. Se remarcă, de asemenea, credența din secolul al XVII-lea, și biroul decorat în stilul Renașterii italiene amplasat între cele două logii ale camerei.
Serviciul din porțelan Meissen expus pe masa din centru amintește de utilitatea sălii din perioada regelui Carol I.

Dormitorul rococo

Amenajat pentru găzduirea oaspeților de rang înalt ai familiei regale, dormitorul este decorat cu elemente specifice stilului rococo - panouri din lemn vopsit alb cu baghete aurii și damasc roșu, candelabrul din cristal de Boemia.
Patul din lemn, îmbrăcat în catifea de mătase, banchetele și scaunele din pai de orez aurit, biroul din lemn de nuc brazilian și cele două comode din lemn furniruit dau eleganță încăperii.    

Apartamentul imperial

Construit după planurile arhitectului Liman între anii 1905 – 1906, apartamentul destinat oaspeților importanți se constituie din mai multe încăperi: camera de lucru, salonul de zi, dormitorul, camera de toaletă, baia, gaderoba și camera valetului.
Decorată în stilul barocului austriac, camera de lucru este amenajată cu lambriuri din lemn de nuc și esențe de lemn exotic, tapet din piele de Cordoba, candelabru din cristal și bronz și covor ce preia decorul plafonului. Piesele de mobilier realizate în atelierul Bernhard Ludwig din Viena se integrează ansamblului de tip baroc. 
Dormitorul aflat în fundal este mobilat cu piese din lemn de nuc (noptiere, comodă), și pat cu baldachin îmbrăcat în catifea de mătase.
Salonul de zi prezintă un decor parietal format din piele flamandă și oglinzi. Candelabrul baroc, din bronz şi cristal de Boemia, alături de piesele de mobilier realizate la Viena și garnitura de salon îmbrăcată în tapiserie Aubusson completează amenajarea interioară. 

Apartamentul domnișoarei de onoare 

Făcând parte dintr-un grup de încăperi amenjate pentru personalul apropiat reginei Elisabeta, apartamentul a fost proiectat de arhitectul Karel Liman, acesta folosind o suprafață redusă pentru amenajarea mai multor spații: dormitor, toaletă, garderobă, birou, lavoar, salon. Mobilierul din lemn de fag a fost executat în atelierul Bernhard Ludwig din Viena și decorat în stil Secession.

Camera galbenă 

Decorată în stilul Louis XIV și destinată oaspeților, această încăpere a fost proiectată pe un plan înalt, de formă rectangulară fiind divizată în alcov, baie și salon, prin două arcade și două paravane.
Decorația parietală din stuc aurit și mobilierul realizat din lemn de nuc vopsit alb cu ornamente aurite, tapițat cu mătase galbenă dau o notă de eleganță interiorului.

Gazduire web de calitate :: HostX.ro
Secure And Authentic Website

FOLLOW US